Cristalele de sticlă 5D pot păstra genomul uman și până la 360 TB de date timp de mii de ani, rezistând la foc, apăsare și impulsuri electromagnetice.
Adaugă 230V ca sursă preferată pe Google
Cercetătorii din Marea Britanie și Statele Unite dezvoltă o metodă de arhivare digitală bazată pe cristale de sticlă 5D. Tehnologia permite păstrarea unor volume uriașe de informații pentru perioade de mii de ani, fără alimentare continuă și cu o rezistență ridicată la factori externi.
La Centrul de Cercetare Optoelectronică al Universității din Southampton, o echipă a înscris întregul genom uman pe un cristal de sticlă de dimensiunea unei monede. Datele au fost gravate cu ajutorul unor lasere ultrarapide, iar aceeași metodă ar putea fi folosită pentru conservarea genomului unor specii aflate în pericol de dispariție.
Tehnologia folosește trei dimensiuni spațiale și două optice, de unde provine denumirea de stocare 5D. Plăcile realizate din sticlă de cuarț pur, cu un conținut de peste 99% dioxid de siliciu, ar putea păstra până la 360 de terabytes de date.
Materialul rezistă la foc direct, temperaturi de până la 1.000 de grade Celsius, umiditate extremă și impulsuri electromagnetice. Cristalele pot suporta inclusiv impactul unei greutăți de aproximativ 500 de kilograme, ceea ce le face potrivite pentru arhive expuse riscului de distrugere fizică.
„Odată ce informația este înregistrată, materialul nu mai necesită energie pentru a o păstra și ar putea, teoretic, să reziste miliarde de ani”, a explicat dr. Peter Kazansky, expert în optoelectronică la Universitatea din Southampton.
O variantă mai ieftină
Principalul obstacol pentru utilizarea pe scară largă rămâne costul cuarțului și al echipamentelor cu laser necesare pentru scrierea și citirea datelor. O alternativă a fost demonstrată de echipa Project Silica de la Microsoft, într-un studiu publicat în revista Nature.
Cercetătorii au reușit să depoziteze aproape 2 terabytes de informații pe sticlă borosilicată, material folosit în eprubete de laborator și vase rezistente pentru bucătărie. Aceasta costă aproximativ de zece ori mai puțin decât cuarțul și este mai ușor de fabricat.
În cazul sticlei borosilicate, durata estimată de păstrare a datelor este de cel puțin 10.000 de ani. Perioada este considerată suficientă pentru arhive istorice și guvernamentale, chiar dacă rămâne sub durata teoretică atribuită cristalelor de cuarț.
Unde ar putea fi folosită
Stocarea pe sticlă este destinată în special arhivelor naționale, bibliotecilor, muzeelor și altor instituții care au nevoie să păstreze informații esențiale fără transferuri periodice pe suporturi noi. Datele înscrise în material nu pot fi modificate, șterse sau accesate prin metodele tradiționale de hacking.
Un exemplu este Centrul German de Calcul Climatic, care păstrează copii ale unor simulări climatice importante realizate de cercetători din Statele Unite. Arhivarea este legată de temerile că accesul la baze de date publice ar putea fi limitat ulterior din motive politice.
De ce nu înlocuiește centrele de date
Cristalele nu sunt concepute pentru informațiile care trebuie actualizate, editate sau șterse frecvent. Din acest motiv, ele nu pot înlocui în viitorul apropiat serverele și centrele de date comerciale folosite de marile companii IT.
Rolul lor este mai degrabă acela al unui seif digital pentru copii de rezervă și pentru patrimoniul informațional al instituțiilor. În această zonă, durata de viață și rezistența la dezastre pot transforma stocarea pe sticlă într-o soluție de referință pentru arhivele pe termen foarte lung.




